Episodul 2

Crima organizată a revenit în mod regretabil în orăşelele prăfuite şi dărăpănate de lângă Napoli, iar când lucrătorii dau peste nişte rămăşiţe umane, uneori e greu de stabilit dacă să cheme un arheolog sau un criminalist.

Nu şi în acest caz. Ultimul loc de odihnă al scheletelor, un pat accidentat de rocă vulcanică acoperit de piatră ponce, furniza un indiciu geologic precis pentru momentul morţii.

Nu mai era nevoie decât de un vulcanolog care să citească straturile de rocă. Acest proces a fost iniţiat când Petrone şi Mastrolorenzo au aflat vestea descoperirii. Petrone s-a năpustit la faţa locului; autorităţile i-au lăsat la dispoziţie fix două după-amiezi ca să extragă oasele.

"A fost un miracol că am reuşit să salvăm asta" - a spus Petrone.

Scheletele din San Paolo Bel Sito - încremenite într-un zbor terifiant, cu ruta de evadare aleasă greşit şi imortalizată în repausul lor ostenit, osificat - au oferit cercetătorilor italieni indicii, într-un proiect care a combinat vulcanologia, antropologia fizică şi arheologia ca într-un show TV poliţist: Vezuviul.

În ultimul deceniu, proiectul a rescris povestea vulcanului din apropiere, alimentând, într-o notă rău prevestitoare, dezbaterile ştiinţifice despre pericolul unor viitoare erupţii.

Bărbatul şi femeia nu erau victime ale celebrei erupţii din anul 79 d.Hr., care a îngropat Pompeiul şi Herculaneum. Mai degrabă erau locuitori din epoca bronzului ai unuia dintre zecile de sate preistorice presărate pe această câmpie frumoasă, fertilă, în perioada unei erupţii a Vezuviului care s-a produs mai înainte - şi cu mai multă violenţă, după cum s-a dovedit.

Erupţia din Avellino s-a produs cu aproximativ 3.780 de ani în urmă, iar cercetătorii susţin acum că reprezintă proiecţia de coşmar a unei viitoare calamităţi care ar putea îngropa însuşi oraşul Napoli.

Din 1995, Petrone şi Mastrolorenzo au cutreierat Campania rurală care înconjoară Napoli, devenind un fel de echivalenţi arheologici ai "vânătorilor de tornade", grăbindu-se spre siturile de excavaţie recent descoperite, înainte ca dovezile să poată fi îndepărtate sau acoperite.

Cei doi au recompus din bucăţi imaginea antropologică şi vulcanologică a erupţiei de la Avellino, pornind de la miile de urme de paşi, păstrate în cenuşa vulcanică, ale victimelor care fugeau şi mergând până la un sat preistoric, conservat spectaculos (dar dezmembrat ulterior), practic abandonat de locuitori, care şi-au lăsat mâncarea pe masă, ceea ce redefineş te forţa vulcanică şi tributul plătit Vezuviului de către mediul geografic.

Ei nu numai că au dat scheletelor din Sao Paolo Bel Sito o voce elocventă, dar cercetările lor au transformat această voce într-un avertisment clar: "Cele trei milioane de locuitori din oraşul Napoli modern şi din împrejurimi ar face bine să fie atenţi, pentru că e probabil ca o erupţie de această magnitudine să se repete, ba poate chiar (în termeni geologici) curând."

Credit : National Geographic