Folositi cu "cap"




Durex reclama funny
Vezi mai multe video din Divertisment »

Cel mai bun job de pe Pamant

Autoritatea pentru turism din Australia angajeaza o persoana dinamica pentru a avea grija de o insula din Marea Bariera de corali, vreme de sase luni: salariul este de 70.000 de euro, selectia este online si se poate inscrie oricine, a anuntat Corriere della Sera

Nu incape indoiala: iata cea mai buna slujba de pe pamant, 70.000 de euro castigati in sase luni. In realitate, slujba oferita de autoritatea pentru turism din Australia nu este “pe pamant”, ci pe o bucata de nisip din Great Barrier Reef, Marea Bariera de Corali. Nu este vorba de o gluma: pe site-ul www.islandreefjob.com pot fi gasite toate detaliile, si tot acolo poate fi completat formularul pentru inscriere. Se precizeaza ca nu trebuie sa fii expert oceanograf, si nici sa ai aptitudini deosebite, ajunge sa dai dovada de dinamism si bunavointa. Presupune ca cel angajat sa se instaleze pe insula Hamilton, intr-o casa cu trei dormitoare printre palmieri. Obligatiile vor fi: sa dea de mancare la broastele testoase (daca acestea doresc), sa tina sub observatie balenele din larg, sa primeasca corespondenta. Si sa tina un blog cu un fotojurnal, pentru a demonstra ca lucrurile merg bine. “ Ne dam seama ca oferim cel mai bun job din lume, dar o facem pentru a ne promova insulele”, a precizat Anthony Hayes, director la Tourism Queensland. Slujba incepe in luna iulie. Cei 9 finalisti ai selectiei online vor fi dusi sa viziteze zona, iar unul dintre ei va ramane acolo vreme de sase luni.

Sursa: Corriere della Sera

Gata de drum

Naveta spatiala Discovery este infatisata in primele raze ale diminetii.in timp ce face cele 3,4 mile ale traseului anevoios pana la Platforma de Lansare 39A din cadrul Centrului Spatial Kennedy din Florida. Naveta troneaza deasupra platformei mobile , care este pusa in miscare de crawlerul de transport de dedesubt.
Naveta este programata sa fie lansata in cadrul misiunii STS-119 catre Statia Spatiala International ape data de 12 Februarie . Scopul acestei celei de a 14-a misiuni a navetei este instalarea ultimului set de panouri solare la tribordul statiei finalizand astfel “coloana vertebrala” a acestui avanpost uman , permitand astefel habitarea a unui echipaj de sase personae incepand cu luna Mai.

Credit : N.A.S.A





TITANS

Episodul 5

Există multe modalităţi în care un om poate să moară la erupţia unui vulcan, iar o explozie precum cea dezlănţuită de Vezuviu în 1780 î.Hr. oferă un inventar sumbru al aproape tuturor acestora.

"În primele ore ale erupţiei de la Avellino au căzut materiale de acest gen" - a explicat Mastrolorenzo, trântind pe masă două pungi transparente, pline cu material vulcanic, în biroul său din Osservatorio Vesuviano.

Una dintre pungi conţinea o pulbere albă fină, cenuşa care s-a aşternut în zona de căderi vulcanice; cealaltă era plină de roci mici, cu un diametru de cel mult câţiva centimetri. Unele dintre roci erau pietre ponce, pietricele acoperite de bule ca un fagure şi aproape la fel de uşoare ca nişte mingi de ping-pong; altele erau dense şi dure.

"Astea sunt mai uşoare decât apa, plutesc - a spus el, ridicând o piatră ponce. Dar astea - a continuat luând o piatră mai dură -, numite lapili, cădeau cu o viteză de circa 145 km pe oră." Primul indiciu referitor la erupţia din Avellino a Vezuviului a apărut la începutul anilor 1970, când vulcanologii au identificat depozite de piatră ponce sub rămăşiţele din anul 79 d.Hr.

Însă în ultimii ani, Mastrolorenzo, Pappalardo şi colegii lor, analizând totul, de la depozite de cenuşă groase de câţiva metri, vizibile în săpăturile efectuate pentru drumuri, până la felii micronice de cristale vulcanice, examinate la microscopul electronic, au reconstituit evenimentul de la Avellino până în cele mai cumplite detalii.

La unele erupţii sunt scurgeri de lavă care se deplasează cu încetinitorul, în torente cu o grafică picturală. Dar într-un eveniment cum a fost cel din Avellino, coşul vulcanului este atât de înfundat cu dopul de rocă dură, încât este nevoie de o presiune uriaşă acumulată dedesubt, în camera magmatică, pentru a se crea o spărtură spre suprafaţă.

Când acest lucru se întâmplă, violenţa exploziei - boato, care în italiană înseamnă un răget uriaş - proiectează roca lichidă în aer atât de rapid, încât depăşeşte viteza sunetului şi dezlănţuie un boom sonic. În timpul erupţiei de la Avellino, acest boato a însoţit o explozie care a aruncat în stratosferă aproape 100.000 de tone de rocă supraîncinsă, zgură şi cenuşă, pe secundă.

A atins o altitudine de aproximativ 35 km - cam de trei ori altitudinea de croazieră a avioanelor comerciale. Când acest nor incredibil de materiale s-a ridicat, s-a lărgit în partea superioară, căpătând forma - devenită clasică de când Pliniu cel Tânăr a descris-o pentru prima dată într-o scrisoare către istoricul roman Tacit, despre erupţia de mai târziu care a îngropat Pompeiul - de pin-umbrelă, "sigla" erupţiilor de tip plinian.

Vânturile puternice dinspre vest au purtat cea mai mare parte dintre căderile iniţiale înspre nord-est, către Nola şi Avellino, unde depunerile de piatră ponce şi lapili au atins şi 2,5 m înălţime în apropierea vulcanului, în numai câteva ore. Este posibil ca acea coloană de cenuşă să fi plutit în aer până la 12 ore.

Apoi s-a prăbuşit, producând un şir de evenimente apocaliptice, care fac din erupţia pliniană unul dintre dezastrele naturale cele mai ucigătoare de pe Pământ. Când o coloană pliniană se prăbuşeşte, creează un val piroclastic - o avalanşă năvalnică de resturi, încinsă, care loveşte în partea laterală a pantelor unui vulcan. Acest nor dogoritor poate parcurge mai mulţi kilometri, iniţial cu viteză mare.