Noul energizant al NATO: magiunul de Topoloveni

Alianţa i-a acordat „cod de agent economic”. Casa Regală se va aproviziona timp de un an pentru a-l face furnizor oficial – ceea ce va da dreptul producătorului de a folosi blazonul pe etichetele borcanelor de magiun. Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România i-a dat „Certificatul de Kaşrut”magiun Topoloveni

Magiunul de Topoloveni a ajuns în lista de bucate a NATO, devenind astfel unul din deserturile naturale care vor îndulci viaţa soldaţilor din bazele Alianţei. După ce analizele din laborator au dovedit că este un energizant natural, recomandat în perioadele de stres şi oboseală, oficialii din domeniul apărării au analizat toate buletinele de control şi i-au acordat „codul NATO de agent economic”. Asta înseamnă că, din punct de vedere calitativ şi nutriţional, produsul făcut doar din prune româneşti corespunde normelor după care se face meniul soldaţilor.

Poate deveni şi magiunul oficial al Casei Regale

Deşi este singurul produs tradiţional protejat la nivel naţional şi aflat în curs de a primi protecţia europeană, majoritatea lanţurilor de hipermarketuri nu îl vor pe rafturile lor. „Poate pentru că e prea natural, fără aditivi, zahăr sau alte adaosuri”, încearcă să explice Bibiana Stanciulov, cea care a cumpărat şi renovat fabrica de la Topoloveni. Însă Casa Regală i-a invitat pe producători să înceapă demersurile pentru a deveni furnizori oficiali. Un an de zile se va face aprovizionarea constantă a bucătăriei regale, după care blazonul Casei Regale va putea fi folosit de producători pe etichetele borcanelor de magiun. Magiun care merge la nemţi şi austrieci în cazane de sute de kilograme, iar la noi doar un lanţ de benzinării l-au acceptat la început. Acum a mai ajuns în câteva magazine naturiste şi unele lanţuri de magazine de cartier.

Testat 24 de ore şi certificat de un rabin

Magiunul a fost acceptat şi de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, care i-a dat Certificat de Kaşrut, adică a fost acceptat şi verificat de rabin ca fiind natural. Rabinul a venit personal şi a stat 24 de ore la fabrică pentru a verifica producţia. „A stat la lampă şi a verificat fiecare prună dacă are viermi. În cinci zile din octombrie 2008, când la evrei nu era sărbătoare, am produs doar pentru această comunitate, iar Certificatul de Kaşrut este doar pentru magiunul produs în aceste zile. Faptul că prunele au fost verificate manual, iar rabinul nu a acceptat ca magiunul să treacă în cazane prin furtun, ci l-a mutat manual din vas în vas ne-a încetinit producţia de zece ori, însă regulile acestei comunităţi sunt foarte stricte şi, chiar dacă pentru unii pare ciudat, este un mod de viaţă pe care trebuie să-l acceptăm”, povesteşte Bibiana Stanciulov.

Însă şi alţi clienţi au pretenţii. O femeie a sunat-o pe producătoare şi i-a spus să schimbe forma borcanului pentru că nu poate lua cu lingura tot magiunul, până la fundul acestuia. Alt client a povestit, oarecum complice, că a văzut borcanele de magiun pe raftul de jos al unui magazin şi le-a mutat pe toate pe raftul de sus. Şi le-a aşezat frumos, ca să atragă şi alţi clienţi.

Localnicii sunt mândri: „Duce numele oraşului nostru printre străini”

După ani de zile în care fabrica de la Topoloveni a stat în paragină, înconjurată de buruieni, iar producţia a scăzut până la zero, ieri a început un nou capitol pentru orăşelul din Argeş. După ce Bibiana Stanciulov a cumpărat afacerea aflată în lichidare şi a anunţat că va face magiun, oamenii din Topoloveni s-au dus fără să le spună nimeni să facă ordine în curte, să taie boscheţii şi să cureţe pânza de păianjen de sub streaşina clădirii. „Cei mai mulţi dintre noi am lucrat aici de la începutul anilor ’80. Am văzut prea multe alte fabrici cum dau faliment şi am vrut să-i ajutăm pe noii proprietari să se simtă bine printre noi. Magiunul e singurul lucru care ne-a scos din criză şi care duce numele oraşului nostru printre străini. Altceva n-avem”, spune una dintre veteranele fabricii. Femeia îşi aminteşte că, în urmă cu 20 de ani, lucrau sute de angajaţi pentru câteva tone de magiun. Totul se făcea manual, bărbaţii cărau lemne şi îngrijeau de foc 24 de ore, mutau produsul dintr-un vas în altul. Ambalarea în borcane era doar o poveste. „Totul se punea în cazane de 250 kg şi mergea în Germania şi Austria”, îşi aminteşte angajata.

Prune, „marc”, magie, magiun

Ieri, fabrica a fost deschisă oficial după 8 ani de când a intrat pe mâinile Bibianei Stanciulov. Are 25 de angajaţi şi utilaje de 500.000 euro. Sute de kilograme de prune de soiuri diferite stau în lăzi şi îşi aşteaptă rândul. Cecilia Găgean, directorul de producţie, este de fapt omul de bază la fabrică, cea care ştie în amănunt ce se întâmplă şi deţine secretul reţetei de magiun, însă nici nu vrea să-l scrie undeva: îl va transmite prin viu grai, atunci când va fi cazul.

Prunele se pun la maşina de spălat cu barbotaj, unde apa face bulbuci ca la jacuzzi. După spălare, prunele sunt conduse pe un elevator cu duş, unde sunt clătite, şi apoi intră la maşina de scos sâmburi. Pulpa trece apoi în opăritor unde e plimbată de câteva ori de la stânga la dreapta, recipientul fiind sub influenţa aburului, fără ca vaporii să ajungă la fruct. Pulpa astfel macerată are o culoare roşiatică, e aproape lichidă şi se numeşte „marc”. Acest suc trece la fiert în cazane, unde se face concentrarea naturală prin evaporarea apei din fruct. Timp de 12 ore, pasta e învârtită, până dintr-un cazan plin de marc iese jumătate de cazan de magiun. Undeva pe acest lanţ are loc acea „magie” cunoscută numai de o mână de oameni, prin care produsul îşi capătă acele calităţi care îi fac pe medici să-l recomande ca tratament natural pentru zeci de afecţiuni.

Indicat chiar şi împotriva obezităţii

Profesorul Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, spune că magiunul poate fi introdus în alimentaţia bebeluşilor de la vârsta de şase luni, însă este indicat pentru diabetici, boli gastrointestinale, colesterol crescut, stres, îmbătrânire celulară şi chiar obezitate.

INFO Marcă înregistrată

Din cele 2.000 de produse tradiţionale româneşti identificate de autorităţi doar magiunul are protecţia denumirii şi a originii. La nivelul UE sunt peste 800 astfel de produse, din toate statele membre. Cei mai harnici au fost italienii şi francezii care şi-au certificat 175, respectiv 169 de produse.

Sursa: Gandul