Evolutie mai rapida cand e mai cald

Cercetatorii au descoperit ca, printre perechile de mamifere din aceeasi specie, ADN-ul acelora care traiesc in climat mai cald se schimba mai rapid.

Aceste mutatii, unde o cifra a codului ADN este inlocuita cu alta, sunt un prim pas in evolutie. Studiul, raportat la Proceduri ale Societatii Regale B, ar putea ajuta in a explica de ce tropicele sunt atat de bogate in specii. ADN-ul poate suferi mutatii si se poate schimba imperceptibil de fiecare data cand o celula se divide si face o copie dupa ea insasi.

Dar cand una din aceste mutatii cauzeaza o schimbare care este avantajoasa pentru animal – de exemplu il face rezistent la o anumita boala – deseori este ‘selectionat’, sau se transmite mai departe urmatoarelor cateva generatii din aceleasi specii. Asemenea schimbari, care creeaza diferente in interiorul populatiei, dar nu dau nastere la noi specii, sunt cunoscute sub numele de ‘microevolutie’. Ideea ca microevolutia se petrece mai rapid in medii mai calde nu este noua. Dar aceasta este prima data cand efectul a fost aratat la mamifere, care isi regleaza temperatura corpului. ‘Rezultatul a fost neasteptat’, a spus Led Gillman din Universitatea Tehnologica din
Auckland, cel care a condus studiul.

‘Noi am gasit inainte un rezultat similar pentru specii de plante si alte grupuri au vazut asta la animalele marine. Dar din moment ce aceste ‘ectoterme’ – temperatura corpului este controlata direct prin mediu – toata lumea a presupus ca efectul era cauzat de climatul care le modifica viteza metabolismului.’

Oamenii de stiinta considera ca aceasta legatura intre temperatura si viteza metabolismului inseamna ca, in clime mai calde, celulele germene care in final se dezvolta in sperma si ovule se divid mai frecvent.

‘O crestere in divizarea celulara procura mai multe oportunitati pentru mutatii la populatie intr-un interval dat de timp,’ a explicat Dr. Gillman.

‘Aceasta creste probabilitatea unor mutatii avantajoase care sunt selectionate din randul speciilor.’

‘Speciile surori’

‘Noi am banuit ca acelasi efect s-ar putea petrece si la mamifere, deoarece schimbarile de sezon afecteaza activitatea animalelor’, a spus Dr. Gillman la BBC News.
El si echipa lui au comparat AND-ul a 130 de perechi de mamifere, uitandu-se la ‘specii surori’ genetic similare’ – unde fiecare dintre perechi traia la o latitudine sau altitudine diferita.

Ei au urmarit schimbarile intr-o gena care este codul unei proteine cunoscute sub numele citocrom b, comparand aceeasi gena in fiecare dintre perechile de mamifere cu o gena de ‘referinta’ de la un stramos comun.Cautand mutatii in codul ADN pentru aceasta gena – fiecare punct unde o cifra din cod este inlocuita cu alta – cercetatorii au putut sa vada care dintre aceste doua mamifere a ‘microevoluat mai rapid’.

Animalele ce traiesc in medii unde climatul era mai cald au avut de aproximativ 1.5 ori mai multe mai multe asemenea substitutii fata de animalele ce traiesc in medii mai racoroase.

Dr. Gillman a explicat ca, la latitudini mai mari unde mediul este mai rece si mai putin productiv, animalele deseori isi conserva energia – hibernand sau odihnindu-se pentru a-si reduce activitatea metabolica.

‘In climate mai calde activitatea metabolica anuala este probabil mai mare, si deci aceasta va duce la mai multe diviziuni celulare pe an in linia germene.’

Aceste rezultate sustin ideea ca biodiversitatea inalta a tropicelor este cauzata de viteze de evolutie mai rapide in climatele mai cald

Sursa: news.bbc.co.uk

Deşertul Atacama: La polul uscăciunii s-a aşternut zăpada

Supranumit “Polul Uscăciunii”, tocmai pentru că este unul dintre cele mai aride puncte de pe Glob, deşerul Atacama a fost scena unei ninsori ca-n basme. Fenomenul pentru mulţi este de domeniul fantasticului, aşa că vin la faţa locului să vadă minunea cu ochii lor.

În urmă cu două zile un val de precipitaţii s-a abătut asupra statului Chile, iar după ce temperaturile au coborât sub minus 10 grade Celsius, s-au transformat în ninsoare.

Oamenii au venit de la sute de kilometri distanţă pentru a vedea zăpada din deşert.

În, El Salvador, oraş minier, grosimea stratului de zăpadă este de 60 de centimetri.

Ninsorile au dus la închiderea mai multor trecători montane, între care şi cea care leagă capitala chiliană Santiago de oraşul argentinian Mendoza.

Sursa: Adevarul.ro

Cele mai importante inventii romanesti
Ne folosim in fiecare zi de o suma de obiecte si accesorii, menite sa ne Ne folosim in fiecare zi de o suma de obiecte si accesorii, menite sa ne mijloceasca indeplinirea unor scopuri si sa ne faca existenta mai usoara. Pe altele le folosim mai rar, fara a le fi insa mai putin tributari, in timp ce unele ne salveaza de-a dreptul viata. In foarte putine cazuri, devenim curiosi referitor la originile lor, la cum, cand si cine le-a creat. Prea rar ne intrebam ce anume din toate lucrurile pe care le intrebuintam au ca sursa un izvor autohton, in mintile creatoare si in mainile dibace ale conationalilor nostri. Probabil dintr-o convingere defetista ca romanii nu au descoperit niciodata nimic important. Ei bine, lucrurile sunt departe de a sta astfel si nu numai ca inventii romanesti importante exista, insa eventuala lor absenta ar fi dat o fata destul de diferita omenirii, nu intr-un sens benefic.

10 Diorama – Grigore Antipa

Diorama este o reprezentare spatiala a unei portiuni de peisaj, in care se expun, in muzee, animale impaiate, manechine si diverse alte obiecte asemanatoare, in scopul infatisarii unui ecosistem si crearii impresiei unui peisaj real. Primul care s-a gandit la aceasta forma de incadrare a naturii in peisajul citadin a fost naturalistul Grigore Antipa, biolog, zoolog, ecolog si profesor universitar romana. El este intemeietorul Muzeului National de Istorie Naturala din Bucuresti, care ii poarta numele si care, pornind de la reorganizarea sa, in 1907, prezinta pentru prima oara dioramele biologice.

Acestea au reprezentat o noua etapa in evolutia si organizarea muzeelor de istorie naturala. Primele diorame prezentau viata de pe piscurile muntilor Carpati, din regiunea colinelor, din Baragan, precum si din zona inundabila a Deltei Dunarii. De asemenea, in Muzeul de Istorie Naturala exista si numeroase diorame care infatiseaza fauna din regiunile de tundra, prerie, savana sau din desertul Sahara. Datorita deosebitei prezentari, numeroase muzee europene si americane au solicitat sprijinul savantului roman pentru organizarea colectiilor lor muzeistice.

9. Tunul Basilic – Orban

Caderea Constantinopolului reprezinta numele sub care este cunoscuta cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de fortele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea, in data de 29 mai 1453. Armata bizantina numara aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari straini. Cetatea avea circa 22.5 kilometri de ziduri fortificate, probabil cele mai puternice aflate in existeta pana atunci. Otomanii aveau o armata uriasa, de aproximativ 80.000 – 100.000 de oameni, dar sabiile si sagetile nu erau suficiente pentru a penetra colosala cetate bizantina. Ca atare, otomanii au angajat un inginer pe nume Urban sau Orban, de origine controversata inca, dar despre a carui nationalitate romana exista destule probe.

Acesta era specialist in construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate in tehnica de lupta. Urban a constuit in premiera un tun enorm, botezat “tunul Basilic”, masurand peste opt metri lungime si circa 75 centimetri diametru, care era capabil sa lanseze un proiectil de 544 kilograme la o distanta de aproape doi kilometri. Tunul lui Urban nu avea precizie, incarcarea sa dura trei ore, ghiulele erau putine si arma s-a prabusit sub reculul propriu dupa numai sase saptamani. Cu toate acestea, instrumentul a reprezentat precursorul tunurilor perfectionate, de mare putere, proiectate ulterior, lansad pana astazi mostenirea principiului sau de functionare.

8. Cibernetica – Stefan Odobleja

Cibernetica este teoria controlului prin retroactiune. Termenul s-a raspandit mai ales in legatura cu sistemele digitale, dar domeniul este mult mai larg: cibernetica se ocupa de modul in care un sistem (digital, mecanic, biologic) prelucreaza informatiile si reactioneaza la acestea; tot cibernetica se intereseaza de modul in care sistemele se modifica sau permit modificari pentru a-si optimiza actiunile. Medicul Stefan Odobleja, creatorul psihociberneticii si parintele ciberneticii generalizate, publica in 1929 studiul “Metoda de transonanta toracica” in care enunta pentru prima oara legea reversibilitatii.

Odata cu participarea la la Congresul International de Medicina Militara din Bucuresti (1937), anunta aparitia operei sale capitale “Psihologia consonatista”, lucrare prin care face publica prima varianta a conceptiei cibernetice generalizate si demonstreaza caracterul multi si interdisciplinar al acesteia. Modelul cibernetic, pornind de la observatii, intuitie si ratiune, creat de Odobleja in 1938 - 1939, dar vehiculat zece ani mai tarziu in literatura americana si apoi in cea europeana, a fost utilizat si aplicat intr-o varietate de domenii. Incepand din anul 1972, Stefan Odobleja si-a studiile teoriei conform careia originea ciberneticii se afla in psihologie.

7. Pila Karpen – Nicolae Vasilescu-Karpen

O pila electrica, de productie romaneasca, furnizeaza energie de 56 de ani, fara intrerupere. Inventatorul minunii, Nicolae Vasilescu-Karpen, om de stiinta, inginer, fizician si inventator a declarat, cu o jumatate de secol in urma, ca ea va functiona vesnic. In Muzeul National Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucuresti exista un obiect de patrimoniu care sta intr-un seif metalic blindat, chiar in biroul directorului muzeului. Este vorba despre "Pila termoelectrica cu temperatura uniforma", cunoscuta sub numele de "Pila lui Karpen", realizata in 1950. Aparatul este, de fapt, un perpetuum mobile, adica un dispozitiv care genereaza energie la nesfarsit fara interventie din exterior.

Desi ar fi trebuit sa se opreasca de multe decenii, "Pila lui Karpen" se incapataneaza sa functioneze, asa cum a prevazut inventatorul ei. Construirea unui perpetuum mobile a fost visul de secole al omenirii. Un aparat care sa se miste la nesfarsit, fara sa primeasca impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv setea de energie a civilizatiei actuale. In epoca moderna insa, acest vis a fost abandonat pe considerentul ca ar fi o utopie. Cei ce au continuat totusi sa caute solutia, au fost marginalizati, lumea oamenilor de stiinta considerandu-i nebuni. Perpetuum mobile nu poate exista. Cu toate acestea, un fizician roman s-a incapatanat sa-l construiasca. Si se pare ca a reusit. Nicolae Vasilescu-Karpen a inceput sa lucreze la teoria unei pile electrice care sa genereze energie la nesfarsit inca inainte de Primul Razboi Mondial. "Pila" a fost brevetata in 1922. Era vorba, in fapt, despre doua pile electrice legate in serie, care pun in miscare un minimotor galvanometric. Acesta, la randul sau, misca o paleta conectata la un intrerupator. La fiecare jumatate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumatate de rotatie sa-l inchida. Timpul de rotatie a elicei era calculat in asa fel incat pilele sa aiba timp de reincarcare, respectiv pentru refacerea polaritatii in perioada cat circuitul este deschis. O astfel de pila de proportii ar putea alimenta o nava spatiala.

6. Scaunul ejectabil – Anastase Dragomir

Daca la sfarsitul sec. XIX, inceputul sec. XX, multi entuziasti ai aviatiei erau preocupati de constructia avioanelor si de pilotarea acestora, un tanar pe nume Anastase Dragomir si-a concentrat atentia pe siguranta aparatelor de zbor si mai ales a pasagerilor de la bordul lor. Anastase Dragomir era pasionat, ca multi dintre tinerii acelei perioade, de problemele aviatiei. A plecat in Franta, unde a lucrat la mai multe uzine de avioane. Aici si-a perfectionat propriul sau sistem pentru salvarea pilotilor si a pasagerilor in caz de accidente. La 3 noiembrie 1928, a inregistrat, in Franta, cererea de brevet “Nouveau systeme de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aerienne” si a obtinut Brevetul nr. 678566 din 2 aprilie 1930 pentru “cabina catapultabila”.

Aceasta inventie era “un nou sistem de parasutare din aparatele de locomotie aeriana, fiecare pasager avand o parasuta proprie care permite, in momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion, astfel incat parasuta, impreuna cu pasagerul insalat pe scaun, sa treaca printr-o deschizatura a podelei”. Brevetul prevedea ca acest ansamblu de celula-parasuta sa aiba mai multe comenzi, menvrabile de catre pilot. In 1950, Anastase Dragomir a obtinut un nou brevet, romanesc, cu nr. 40658, pentru “celula parasutata”, care consta in folosirea unui spatar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus, pentru ca in 1959 sa inregistreze o alta cerere, care avea ca obiect construirea unui avion de transport echipat cu cabine catapultabile, pentru salvarea pasagerilor (brevet romanesc nr. 41424 din 1960). Ideea roamanului se va concretiza prin aparitia, la noile tipuri de avioane supersonice militare, a scaunul ejectabil.

5. Stiloul – Petrache Poenaru

In anul 1821, braileanul Petrache Poenaru, pandur, creator al steagului Romaniei moderne, inginer, matematician, inventator si membru titular al Academiei Romane din 1870, a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu in timpul revolutiei. Aceasta era o functie publica, activitatea lui fiind legata de pana si calimara. Poate ca si de aici i-a venit ideea conceperii primului stilou din lume. Desi dupa infrangerea lui Tudor Vladimirescu pandurii erau vanati si decapitati, Petrache Poenaru scapa, iar in 1826 primeste o bursa franceza si isi completeaza studiile la Ecole Polytechnique din Paris.

In 1827, la data de 25 mai, obtine Brevetul francez 3208 pentru "plume portable sans fin, qui s'alimente elle-même avec de l'encre" (condei portaret fara sfarsit, alimentandu-se el insusi cu cerneala). Aceasta inventie a revolutionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind la crearea unui obiect folosit si in prezent de milioane de oameni. Tocul cu rezervor al lui Poenaru elimina zgarieturile de pe hartie si scurgerile nedorite de cerneala si propunea solutii pentru imbunatatirea partilor componente spre a asigura un debit constant de cerneala, precum si posibilitatea inlocuirii unor piese.

4. Vaccinul antiholeric – Ioan Cantacuzino

Ioan Cantacuzino, academician, medic, microbiolog, profesor universitar roman, fondator al scolii romanesti de imunologie si patologie experimentala, a desfasurat o bogata activitate de cercetare privind vibronul holeric si vaccinarea antiholerica. Pe baza cercetarilor desfasurate in aceasta directie, medicul a pus la punct o metoda de vaccinare antiholerica, numita “Metoda Cantacuzino”, folosita si astazi in tarile unde se mai semnaleaza cazuri de holera. Implicandu-se in studiul holerei, tifosului exantematic si tuberculozei, aduce contributii remarcabile. A creat notiunea de imunitate prin contact.

In campania din 1913 a condus prima vaccinare antiholerica masiva in focarele infectioase, cunoscuta in stiinta ca „Marea experienta romaneasca", care a salvat multe mii de vieti, si a initiat masurile de combatere a epidemiei de holera. In primul Razboi Mondial, in calitate de conducator al serviciilor sanitare militare si civile, a luat masurile de combatere a marii epidemii de tifos exantematic. Creeaza o serie de lucrari ca: descoperirea imunitatii celulare si umorale, sensibilitatea si lipsa de imunitate a organismului fata de scarlatina, studii cu renume mondial asupra holerei si vaccinoterapiei. Introduce vaccinul lui Calmette, iar în 1912 creeaza vaccinul antitific.

3. Gerovital – Ana Aslan

Medic roman specialist in gerontologie, academician din 1974 si director al Institutului National de Geriatrie si Gerontologie, Ana Aslan a evidentiat importanta procainei in ameliorarea tulburarilor distrofice legate de varsta, aplicand-o pe scara larga in clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital sau vitamina H3. Produsul geriatric a fost preparat in anul 1952 si brevetat in peste 30 de tari. In acelasi an ia fiinta Institutul National de Geronto-Geriatrie „Dr. Ana Aslan”, primul institut de geriatrie din lume, model pentru tarile dezvoltate, prin asistenta clinica si cercetare.

„Ana Aslan” are, anual, mii de pacienti. Efectele terapiei Aslan asupra imbatranirii au convins inca de la inceput, aducand institutului pacienti cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia Cardinale, printese, conti si directori ai unor mari banci ale lumii. Renumele produselor “Aslan” a trecut si Oceanul, John Kennedy recurgand, pentru o afectiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu cu “Gerovital”.

2. Avionul cu Reactie – Henri Coanda

In Octombrie 1910, Marele Palat de pe Champs-Elisee, Paris, a gazduit cea de-a doua editie a Expozitiei Internationale de Aeronautica. Au fost expuse cele mai noi piese de aviatie. Cea mai interesanta masinarie, care a atras atentia multora, a fost un avion rosu, fara elice, pe a carui placuta metalica din scria: COANDA-1910. Acest avion trezit interesul atentia oamenilor nu numai pentru ca nu avea elice, ci si pentru ca era total diferit fata de ceea ce numeau ei pana atunci "avion". Masinaria avea doua aripi duble si un singur loc, o anvergura de 10,3 m, lungimea de 12,5 m, greutatea de 420 kg si o forta a propulsiei de 220 kg. Cea mai interesanta parte din avionul lui Coanda era sistemul de propulsie,o adevarata revolutie in constructia de motoare de avioane, care avea sa constituie solutia viitorului.

Motorul cu reactie, inventat si construit pentru prima oara de catre Henri Coanda era compus dintr-un motor-piston cu patru cilindri, racit cu apa si dezvolta 50 de cai-putere la 1000 de rotatii pe minut. Acest motor-piston era conectat la o tija care rotea multiplicatorul de rotatii; miscarea era transmisa compresorului care castiga o rotatie de 4000 de rotatii pe minut. Forta de propulsie era de 220 kgf, mult mai mare decat daca motorul-piston era conectat la o elice. Multi vizitatori ai expozitiei au fost suspiciosi privind decolarea avionului, pana la o demonstratie accidentala a lui Coanda, cand, dorind doar sa verifice motorul, avionul a inceput sa merga din ce in ce mai repede, pana si-a luat zborul. Impresionat de flacarile produse de motor si ingrijorat de faptul ca nu mai pilotase un avion pana atunci, ci doar planoare, Henry a pierdut controlul masinariei, care a pierdut din inaltime si viteza pana cand a aterizat fortat. Aceasta incercare a constituit primul zbor cu un avion echipat cu un motor cu reactie. Astfel, cu 30 de ani inainte de Heinkel, Campini si Whittle, Coanda a construit si a zburat cu primul avion cu reactie.

1. Injectia cu insulina – Nicolae Paulescu

Nicolae Paulescu, profesor de psihologie al Universitatii de Medicina si Farmacie din Bucuresti, este cel care a descoperit pentru prima oara, in 1921, insulina, hormonul secretat de pancreas, care regleaza metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor si mineralelor din organism. Paulescu este cel care a demonstrat eficienta acestei substante in reducerea hiperglicemiei si care a folosit insulina in tratarea diabetului. Descoperirea sa a salvat milioane de vieti.

Enciclopediile ii prezinta insa, la acest capitol, pe doi “eroi canadieni” Frederick Banting si Charles Best care, in 1922, aveau sa primeasca Premiul Nobel, in dauna lui Paulescu. Cei 30 de ani de munca si staruinta in laborator ai profesorului au fost furati de cei doi tineri canadieni, care luasera cunostinta de munca romanului din publicatiile vremii. In baza articolelor acestuia, ei au reusit sa izolelze insulina si sa o foloseasca in tratarea unui pacient. Cu 8 luni inainte, Paulescu publicase intr-o revista de specialitate belgiana rezultatele cercetarilor sale sub titlul “Recherches sur le rôle du pancréas dans l’assimilation nutritive”. Doar ca n-o numise insulina, ci pancreina. In 1916, pe cand se afla in stadiul final al cercetarii, trupele germane ocupasera Bucurestiul. A trebuit sa-si amane anuntarea rezultatelor definitive.

Facts: Alte inventii romanesti importante

• 1858 - Bucuresti - primul oras din lume iluminat cu petrol si prima rafinare a petrolului

• 1880 - Dumitru Vasescu - construieste automobilul cu motor cu aburi

• 1886 - Alexandru Ciurcu - construieste prima ambarcatiune cu reactie

• 1895 - D. Hurmuzescu - descopera electroscopul

• 1904 - Emil Racovita - fondatorul biospeologiei

• 1906, 18.03 - Traian Vuia - avionul cu tren de aterizare pe roti cu pneuri; cu “Vuia I” acesta reuseste prima decolare fara sa foloseasca nici un mijloc ajutator, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie)

• 1906 - A.A. Beldiman - aparatul hidraulic cu dalta de percutie pentru sondaje adanci

• 1910 - Tache Brumarescu - masina de taiat sulf

• 1918 - Gogu Constantinescu - intemeiaza o noua stiinta: sonicitatea

• 1920 - Gheorghe Botezatu - a calculat traiectoriile posibile Pamant - Luna, folosite la pregatirea programelor “Apollo” (al caror parinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost si seful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei “Apollo” care a dus primul om pe Luna

• 1921 - Aurel Persu - automobilul fara diferential, cu motor în spate (de forma “picaturii de apa”)

• 1962 - Ion Agarbiceanu - primul laser cu gaz (heliu-neon) cu radiatie infrarosie

Sursa : Descopera.ro

Noul energizant al NATO: magiunul de Topoloveni

Alianţa i-a acordat „cod de agent economic”. Casa Regală se va aproviziona timp de un an pentru a-l face furnizor oficial – ceea ce va da dreptul producătorului de a folosi blazonul pe etichetele borcanelor de magiun. Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România i-a dat „Certificatul de Kaşrut”magiun Topoloveni

Magiunul de Topoloveni a ajuns în lista de bucate a NATO, devenind astfel unul din deserturile naturale care vor îndulci viaţa soldaţilor din bazele Alianţei. După ce analizele din laborator au dovedit că este un energizant natural, recomandat în perioadele de stres şi oboseală, oficialii din domeniul apărării au analizat toate buletinele de control şi i-au acordat „codul NATO de agent economic”. Asta înseamnă că, din punct de vedere calitativ şi nutriţional, produsul făcut doar din prune româneşti corespunde normelor după care se face meniul soldaţilor.

Poate deveni şi magiunul oficial al Casei Regale

Deşi este singurul produs tradiţional protejat la nivel naţional şi aflat în curs de a primi protecţia europeană, majoritatea lanţurilor de hipermarketuri nu îl vor pe rafturile lor. „Poate pentru că e prea natural, fără aditivi, zahăr sau alte adaosuri”, încearcă să explice Bibiana Stanciulov, cea care a cumpărat şi renovat fabrica de la Topoloveni. Însă Casa Regală i-a invitat pe producători să înceapă demersurile pentru a deveni furnizori oficiali. Un an de zile se va face aprovizionarea constantă a bucătăriei regale, după care blazonul Casei Regale va putea fi folosit de producători pe etichetele borcanelor de magiun. Magiun care merge la nemţi şi austrieci în cazane de sute de kilograme, iar la noi doar un lanţ de benzinării l-au acceptat la început. Acum a mai ajuns în câteva magazine naturiste şi unele lanţuri de magazine de cartier.

Testat 24 de ore şi certificat de un rabin

Magiunul a fost acceptat şi de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, care i-a dat Certificat de Kaşrut, adică a fost acceptat şi verificat de rabin ca fiind natural. Rabinul a venit personal şi a stat 24 de ore la fabrică pentru a verifica producţia. „A stat la lampă şi a verificat fiecare prună dacă are viermi. În cinci zile din octombrie 2008, când la evrei nu era sărbătoare, am produs doar pentru această comunitate, iar Certificatul de Kaşrut este doar pentru magiunul produs în aceste zile. Faptul că prunele au fost verificate manual, iar rabinul nu a acceptat ca magiunul să treacă în cazane prin furtun, ci l-a mutat manual din vas în vas ne-a încetinit producţia de zece ori, însă regulile acestei comunităţi sunt foarte stricte şi, chiar dacă pentru unii pare ciudat, este un mod de viaţă pe care trebuie să-l acceptăm”, povesteşte Bibiana Stanciulov.

Însă şi alţi clienţi au pretenţii. O femeie a sunat-o pe producătoare şi i-a spus să schimbe forma borcanului pentru că nu poate lua cu lingura tot magiunul, până la fundul acestuia. Alt client a povestit, oarecum complice, că a văzut borcanele de magiun pe raftul de jos al unui magazin şi le-a mutat pe toate pe raftul de sus. Şi le-a aşezat frumos, ca să atragă şi alţi clienţi.

Localnicii sunt mândri: „Duce numele oraşului nostru printre străini”

După ani de zile în care fabrica de la Topoloveni a stat în paragină, înconjurată de buruieni, iar producţia a scăzut până la zero, ieri a început un nou capitol pentru orăşelul din Argeş. După ce Bibiana Stanciulov a cumpărat afacerea aflată în lichidare şi a anunţat că va face magiun, oamenii din Topoloveni s-au dus fără să le spună nimeni să facă ordine în curte, să taie boscheţii şi să cureţe pânza de păianjen de sub streaşina clădirii. „Cei mai mulţi dintre noi am lucrat aici de la începutul anilor ’80. Am văzut prea multe alte fabrici cum dau faliment şi am vrut să-i ajutăm pe noii proprietari să se simtă bine printre noi. Magiunul e singurul lucru care ne-a scos din criză şi care duce numele oraşului nostru printre străini. Altceva n-avem”, spune una dintre veteranele fabricii. Femeia îşi aminteşte că, în urmă cu 20 de ani, lucrau sute de angajaţi pentru câteva tone de magiun. Totul se făcea manual, bărbaţii cărau lemne şi îngrijeau de foc 24 de ore, mutau produsul dintr-un vas în altul. Ambalarea în borcane era doar o poveste. „Totul se punea în cazane de 250 kg şi mergea în Germania şi Austria”, îşi aminteşte angajata.

Prune, „marc”, magie, magiun

Ieri, fabrica a fost deschisă oficial după 8 ani de când a intrat pe mâinile Bibianei Stanciulov. Are 25 de angajaţi şi utilaje de 500.000 euro. Sute de kilograme de prune de soiuri diferite stau în lăzi şi îşi aşteaptă rândul. Cecilia Găgean, directorul de producţie, este de fapt omul de bază la fabrică, cea care ştie în amănunt ce se întâmplă şi deţine secretul reţetei de magiun, însă nici nu vrea să-l scrie undeva: îl va transmite prin viu grai, atunci când va fi cazul.

Prunele se pun la maşina de spălat cu barbotaj, unde apa face bulbuci ca la jacuzzi. După spălare, prunele sunt conduse pe un elevator cu duş, unde sunt clătite, şi apoi intră la maşina de scos sâmburi. Pulpa trece apoi în opăritor unde e plimbată de câteva ori de la stânga la dreapta, recipientul fiind sub influenţa aburului, fără ca vaporii să ajungă la fruct. Pulpa astfel macerată are o culoare roşiatică, e aproape lichidă şi se numeşte „marc”. Acest suc trece la fiert în cazane, unde se face concentrarea naturală prin evaporarea apei din fruct. Timp de 12 ore, pasta e învârtită, până dintr-un cazan plin de marc iese jumătate de cazan de magiun. Undeva pe acest lanţ are loc acea „magie” cunoscută numai de o mână de oameni, prin care produsul îşi capătă acele calităţi care îi fac pe medici să-l recomande ca tratament natural pentru zeci de afecţiuni.

Indicat chiar şi împotriva obezităţii

Profesorul Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, spune că magiunul poate fi introdus în alimentaţia bebeluşilor de la vârsta de şase luni, însă este indicat pentru diabetici, boli gastrointestinale, colesterol crescut, stres, îmbătrânire celulară şi chiar obezitate.

INFO Marcă înregistrată

Din cele 2.000 de produse tradiţionale româneşti identificate de autorităţi doar magiunul are protecţia denumirii şi a originii. La nivelul UE sunt peste 800 astfel de produse, din toate statele membre. Cei mai harnici au fost italienii şi francezii care şi-au certificat 175, respectiv 169 de produse.

Sursa: Gandul